Când faci drumeții în teren montan, este important să eviți să te pierzi, să conservezi energia și să menții un ritm bun. Obiectivul ar trebui să fie să urmezi căile stabilite ori de câte ori este posibil și să alegi traseele mai mari în locul celor mai mici. În absența unui drum desemnat, este recomandabil să traversezi de-a lungul crestelor longitudinale, vârfurilor montane, pantele, malurile râurilor și zonele cu copaci înalți, vegetație rară, goluri ample și iarbă joasă. În general, nu se recomandă să te aventurezi în ravene adânci, tufișuri dense sau zone împletite cu viță de vie și bambus. Preferința ar trebui să fie dată crestelor în locul văilor și traseelor verticale în locul celor orizontale. Mersul cu pași mari este un principiu care se aplică și în drumețiile montane. Prin creșterea lungimii pasului și făcând trei pași în spațiul a două, poți parcurge distanțe lungi făcând mai puțini pași și conservând energia. Așa cum se spune, "Nu este vorba despre a fi rapid, ci despre a nu sta pe loc." Când te simți obosit, este recomandabil să treci la un ritm relaxat și mai lent, în loc să te oprești complet. Mergând încet timp de doar un minut, poți parcurge o distanță considerabilă de câteva zeci de metri.
Când faci drumeții în teren montan, întâlnești adesea diverse pante de rocă și stânci. Prin urmare, escalada este o abilitate crucială pentru alpinism. Înainte de a încerca o escaladă, este important să observi cu atenție rocile, să evaluezi calitatea și gradul de eroziune al acestora și apoi să determini direcția și ruta de escaladă. Tehnica fundamentală pentru escaladă este metoda "contactului în trei puncte", care necesită ca alpinistul să coordoneze eficient mâinile și picioarele. Prin asigurarea a două puncte cu mâinile sau picioarele și apoi mutarea punctului rămas, centrul de greutate al corpului urcă treptat. Când folosești această metodă, este important să eviți mișcările bruste în sus și smuciturile, să te abții de la a muta două puncte simultan și să menții stabilitatea, ușurința și rapiditatea. În funcție de situație, alege cea mai potrivită distanță și cel mai sigur loc de sprijin, evitând să faci pași mari și să întinzi prea mult mâinile sau picioarele.
Pantele de iarbă și pantele de pietriș sunt cele mai comune tipuri de teren întâlnite în munți. Sub o altitudine de 3000 de metri, cu excepția stâncilor, majoritatea zonelor montane constau din pante de iarbă și pante de pietriș. Când urci pante de sub 30 de grade, poți să avansezi într-o linie dreaptă. Înclină-te ușor înainte, menține întreaga talpă în contact cu solul, îndoaie-ți genunchii și pășește cu un ritm moderat, evitând pașii prea mari sau prea rapizi. Când panta depășește 30 de grade, urcarea într-o linie dreaptă devine mai provocatoare. Articulațiile gleznei au flexibilitate limitată, ceea ce duce la oboseală, iar panta abruptă crește riscul de pietriș liber, făcându-te mai predispus la alunecare. Prin urmare, metoda de urcare în „Z” este utilizată frecvent. Aceasta implică traversarea în model zigzag de-a lungul pantei. În timpul urcării, menține-ți picioarele ușor îndoite, înclină-te înainte, îndreaptă partea interioară a degetelor spre înainte, menține întreaga talpă în contact cu solul și înclină ușor partea exterioară a degetelor spre exterior. Când traversezi pantele de iarbă, fii atent să nu te agăți de copaci sau să tragi de viță, deoarece acestea se pot rupe și pot provoca o cădere. Când traversezi pantele de pietriș, acordă o atenție specială menținerii unei baze stabile și ridică-ți picioarele ușor pentru a preveni rostogolirea pietrișului. Dacă aluneci accidental în timp ce te miști, întoarce-te imediat cu fața spre pantă, împrăștie-ți brațele, întinde-ți picioarele (cu degetele ridicate) și încearcă să îți schimbi centrul de greutate al corpului în sus pentru a reduce viteza de alunecare. În acest fel, poți căuta puncte de sprijin și suporturi în timp ce aluneci. Evită să stai cu fața spre exterior, deoarece nu numai că va crește viteza de alunecare, dar va crește și riscul de rostogolire pe pante mai abrupte.
Când faci drumeții în zone montane în timpul sezonului ploios, este recomandat să eviți zonele joase, cum ar fi văile și pârâurile, pentru a preveni inundațiile fulgerătoare și alunecările de teren. Dacă te confrunți cu o furtună cu tunete, caută imediat adăpost în zonele joase din apropiere sau în arbuști deasă, și evită să te ascunzi sub copaci înalți. Copacii înalți sunt adesea predispuși la lovituri de fulger, ceea ce poate fi periculos. În timpul unei furtuni cu tunete, depozitează temporar obiectele metalice într-o locație ușor accesibilă, mai degrabă decât să le porți cu tine. De asemenea, poți căuta un teren mai jos pentru a te întinde. În zonele montane, dacă te confrunți cu condiții meteorologice severe, cum ar fi zăpadă, ceață densă sau vânturi puternice, cel mai bine este să oprești drumeția și să cauți adăpost sub stânci sau în peșteri până când vremea se îmbunătățește. Când faci drumeții în munți, nu supraestima forța ta fizică. Odihnește-te corespunzător când te simți obosit. Nu este recomandat să te forțezi până la epuizare înainte de a lua o pauză, deoarece este dificil să te recuperezi și să continui cu energie. Abordarea corectă este să faci un pas lung pe o distanță, apoi să te relaxezi și să mergi încet pentru o vreme, sau să iei o pauză scurtă pentru a-ți ajusta respirația. Când te odihnești în picioare, nu îți îndepărta echipamentul sau rucsacul. În schimb, poți folosi un băț de lemn pentru a susține rucsacul, reducând greutatea de pe corpul tău. Dacă vremea este rece, evită să te așezi pe stânci pentru a te odihni, deoarece stâncile pot absorbi rapid căldura corporală.
Escaladarea ghețarilor și a pantei acoperite cu zăpadă necesită o atenție specială. Ghețarii au multe crevase, iar cele mai periculoase zone pentru alpinisti sunt zonele de cădere a gheții și crevasele de lângă marginea muntelui, în special crevasele ascunse acoperite de zăpadă. Atunci când traversați crevase, este important să călătoriți în echipe legate cu frânghii, fiecare persoană fiind conectată la ceilalți cu o frânghie, menținând o distanță de 10 până la 12 metri între indivizii adiacenți. Persoana care conduce grupul ar trebui să testeze constant soliditatea gheții din față. Cei care urmează ar trebui să calce în urmele persoanei din față pentru siguranță. Atunci când traversați un pod de gheață peste o crevasă, este cel mai bine să vă târâți înainte. Atunci când mergeți pe pante acoperite cu zăpadă, pe lângă faptul că trebuie să fiți atenți la crevase, este important să evitați declanșarea avalanșelor de zăpadă. La intersecția pantei de gheață și a celei acoperite cu zăpadă, zăpada este adesea adâncă, așa că este necesar să călătoriți în echipe legate cu frânghii. Persoana care conduce grupul ar trebui să testeze soliditatea podului de zăpadă înainte de a traversa și apoi să procedeze cu prudență. Dacă zăpada este moale și pufoasă, iar trebuie să traversați, se recomandă să vă târâți. Atunci când escaladați pante abrupte acoperite cu zăpadă, este important să stabiliți o bază stabilă înainte de a vă mișca. Atunci când faceți un pas înainte, folosiți partea din față a ambelor picioare pentru a călca pe zăpadă, creând trepte înainte de a muta piciorul din spate. Dacă alunecați accidental, întindeți-vă imediat pentru a preveni alunecarea suplimentară. Atunci când escaladați ghețari și pante acoperite cu zăpadă, încercați să evitați zonele cu crevase. Atunci când mergeți pe zăpadă, alegeți zone mai ferme pe care să călcați. Dacă simțiți sete, nu vă potoliți setea cu gheață sau zăpadă. Consumarea bruscă a gheții sau zăpezii poate duce la inflamația gâtului. Dacă sunteți extrem de însetat, puteți clăti gura cu zăpadă topită, dar încercați să nu o înghițiți, deoarece apa crește povara asupra sistemului circulator al corpului, afectând nivelurile de energie. Atunci când mergeți pe zăpadă moale pentru o perioadă lungă, faceți pași lungi pentru a scurta timpul petrecut pe zăpadă. Atunci când mergeți, retrageți-vă ușor picioarele înapoi înainte de a face un pas mare înainte. Acest lucru permite mișcarea în partea din față a rachetelor de zăpadă și ajută la îndepărtarea zăpezii acumulate atunci când faceți un pas înainte. Atunci când coborâți o pantă abruptă, folosiți marginea interioară a rachetelor de zăpadă pentru a călca pe pantă și încercați să evitați să vă înclinați spre marginea exterioară. Atunci când zăpada este extrem de tare și înghețată, este cel mai bine să îndepărtați rachetele de zăpadă și să mergeți. Atunci când faceți drumeții în văi, rămâneți aproape de linia centrală pentru a evita pietrele care se rostogolesc de pe pante. Nu vă apropiați de cornise și nu mergeți niciodată sub ele pentru a evita declanșarea avalanșelor. Cornisele se extind spre partea din spate a crestelor sau a stâncilor. Partea din față are o pantă mai blândă, ceea ce facilitează formarea corniselor, în timp ce pantele cu un unghi de aproximativ 45 de grade sunt mai puțin susceptibile de a dezvolta cornise. Acordați o atenție specială zonelor cu direcții variate ale vântului și pante pe laturile crestelor. Avalanșele de zăpadă sunt o catastrofă semnificativă în medii de mare altitudine.
Avalanșele sunt declanșate de factori precum sunetul, vibrațiile, rocile sau zăpada, și influența vântului. Avalanșele apar de obicei pe pante unde se rostogolesc bulgări mici de zăpadă, pante cu crăpături în zăpadă, pante cu cornise, pante abrupte de aproximativ 36 până la 42 de grade fără copaci, pante lungi, pante convexe, pante orientate spre sud și sud-vest, și zone unde zăpada nouă acoperă zăpada veche sau unde zăpada devine liberă din cauza creșterii temperaturilor. În general, avalanșele au loc în ziua următoare unei zile clare după o nouă cădere de zăpadă, de obicei între 9 și 10 dimineața. Când treci prin zone predispuse la avalanșe, este important să iei măsuri de precauție. Slăbește curelele din timp pentru a putea să te eliberezi rapid de un rucsac mare sau de alte echipamente, asigurându-ți libertatea de mișcare. Îndepărtează orice echipament de protecție a capului care îți obstrucționează vederea și auzul pentru a detecta semnele avalanșei cât mai devreme posibil. Evită traversarea pantele de zăpadă periculoase lateral. Evită activitățile care produc sunet sau vibrații, cum ar fi împușcăturile. Evită acțiunile care pot afecta suprafața zăpezii, cum ar fi căderea. Dacă ești prins într-o avalanșă, efectuează cu putere o mișcare de înot repetată în masa de zăpadă în mișcare pentru a încerca să rămâi la suprafață. Devine dificil să te miști odată ce avalanșa se oprește, așa că este crucial să încerci să rămâi la suprafață în timp ce avalanșa este încă în mișcare. Odată îngropat în zăpadă, lasă saliva să curgă din gura ta și observă direcția în care curge pentru a determina dacă ești întors, apoi depune eforturi pentru a te auto-salva.
